Despre Destin

             După ce am citit Cel care mă aşteaptă de Parinoush Saniee şi Chemarea îngerului de Guillaume Musso şi după o cugetare intensă asupra puterii Destinului, am decis să dezbat puţin acest subiect.
             Din Codul Cosmic am aflat că Soarta şi Destinul sunt diferite: în timp ce soarta poate fi schimbată, modificată (spre exemplu, intervenţiile zeilor în vieţile muritorilor în operele lui Homer, unde zeii au posobilitatea de a modifica soarta oamenilor), Destinul deţine o putere absolută, este iremediabil, imbatabil şi stăpâneste atât vieţile oamenilor, cât şi ale zeilor.
             Cred cu tărie în puterea Destinului, dar mă irită remarci ca „Toată viaţa ţi-e scrisă în frunte încă de cand te naşti, ăsta e destinul.”. Nu mi se pare relevant. Destinul nu stă să-ţi scrie ţie, o fiinţă dintre atâtea alte miliarde, ce viaţă vei avea. Asta e treaba Soartei. Tu eşti o piesă care are un rol în măreţul puzzle care este Destinul. Soarta se ocupă de ce fel piesă eşti, ce formă ai şi îţi scrie, PARȚIAL, viaţa. Destinul, însă, are pregătit un loc în puzzle pentru tine, un loc pe care nu îl poţi schimba, deoarece numai dacă eşti tu în acel loc, puzzle-ul poate fi complet. Fiecare piesă are un rol crucial în acest puzzle.              De asemenea, Destinul este responsabil de momentele cruciale din viaţa ta, cele care sunt dincolo de puterea Sorţii şi care sunt iremediabile.
             Am spus la inceput că două cărţi m-au determinat să mă gândesc la Destin. Cred că sunt datoare să vă lămuresc de ce, nu-i aşa? Ei bine, în aceste cărţi, pe de-o parte, apare acel moment crucial şi, bineînţeles, imbatabil, stabilit de Destin şi, pe de altă parte, este evidenţiată puterea absolută a Destinului.
             În Chemarea îngerului, întâlnirea celor doi protagonisti, Jonathan si Madeline, este momentul în care Destinul intervine în vieţile acestora şi îi indreaptă spre pericolele şi investigaţiile ce vor urma. Asa cum realizează chiar ei înşişi, era nevoie de doar câteva secunde ca vieţile lor să nu se intersecteze şi, astfel, nimic din ce-a urmat după întâlnirea lor să nu se întâmple.
           „Există fiinţe al căror destin este să se întâlnească. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Într-o bună zi, se vor întâlni.” -Claude Gallay

Acesta trebuie să fie motivul pentru care Musso a adăugat acest citat chiar înainte ca ei să se întâlnească: destinul lor era să se ciocnească în restaurantul de la aeroport. Un moment crucial. O secundă decisivă. O evidentă intervenţie a Destinului.
             În Cel care mă aşteaptă, Masuum îşi întâlneşte iubirea vieţii, dar, din nefericire, Destinul nu o plasează pe acelaşi drum cu aceasta. Masuum este desparţită de Saeid în adolescenţă, ca să-l întalnească din nou la bătrâneţe şi să îl piardă iar.

            Oricât de măreaţă ar fi dragostea lor, oricât de mult se doresc reciproc si oricât de mult ar merita ea să fie fericită, Destinul, care îi vrea separaţi, este imbatabil.

            Concluzia?
            Soarta îţi pregăteste viata, iar Destinul îi dă vieţii tale sens.
            Aşa a fost întotdeauna, fie că vorbim de realitate sau de literatură.
            Destinul deţine puterea absolută.